Deschid cîteva siteuri de ştiri. Văd declaraţii ale celor mai importanţi preşedinţi postcomunişti. Iliescu, despre sărăcie şi clientelism în faţa unei mulţimi pesediste de congres. Băsescu într-un interviu televizat despre Baconschi, candidat la preşedinţie.

Şi, îmi pare rău s-o spun, prefer să văd ce mai spune un tip cu două trei idei fixe, dar bune. Decît un tip fără nici o idee, îmbătat de propria putere, dar şi de lipsa de putere a celor pe care i-a promovat.

Aşadar, Ion, cu neobosita lui utopie sărac-cinstită:

“Oamenii de meserie au fost înlocuiţi cu clientela. Acest nărav a fost continuat şi de ai noş-tri şi de alţii. Astăzi clientelismul a ajuns la forme grave. Trebuie să curmăm aceste prac-tici. Dacă vrem ca administraţia să fie serioasă, să terminăm cu practica clientelismului politic. Toate funcţiile trebuie să se ocupe pe criterii profesionale şi experienţă probată” a cerut Ion Iliescu.

Traian, greu de smuls dintr-un soi de impertinenţă de şef de şantier. Cică trebuia să ne gîndim:

“Trebuie să trăim bine şi fiind mai responsabili. Nu spun că un om care porimeşte 500 de lei pe lună poate trăi bine. Dar atunci când a luat credite putea să se gândească. Îi înţeleg pe cei care au venituri mici, dar trebuie să îi înţeleg şi pe care care spun că vor autostrăzi”, a mai spus preşedintele.

Amîndoi seamănă cu noi. Ca două picături de apă, vorba aia. Eu i-am votat pe amîndoi. Pe unul pentru că nu se putea Vadim. Pe celălalt pentru că nu se putea nimic bun în ochii lui Geoană sau ai lui Năstase. Mi-i asum. Ăştia sînt. Întotdeauna greşeşti cînd ăla cu care votezi cîştigă.

Deschid cîteva siteuri de ştiri. Văd declaraţii ale celor mai importanţi preşedinţi postcomunişti. Iliescu, despre sărăcie şi clientelism în faţa unei mulţimi pesediste de congres. Băsescu într-un interviu televizat despre Baconschi, candidat la preşedinţie. @N