Karen Fogg, prima șefă a Delegației Comisiei Europene la București, consideră integrarea romilor drept o problemă, în principal, națională și recunoaște că adevăratele pietre de încercare le constituie grupurile care nu vor să fie integrate. De asemenea, fostul oficial european admite o problemă de imagine a românilor, atât pe plan extern, cât și pe plan intern și atrage atenția că există în continuare prea multe piedici puse în calea tinerilor profesioniști.
- C.S: Ați ajuns în România în momentul în care democrația românescă făcea primii pași. Între 1993 și 1998 ați fost șefa Delegației Comisiei Europene la București. Cum arăta România în acei primi ani de după prăbușirea regimului comunist în ochii unui occidental?
- Karen Fogg: Dacă privim înapoi în anii '90, trebuie admis că existau și oameni care doreau schimbarea, reformatori. poate că nu și-au dat seama de dificultatea realizării unui asemenea obiectiv, dar doreau schimbarea. Unii dintre ei chiar știau ce vorbesc. Noi (delegația Comisiei Europene , n.r), venind de la Bruxelles, eram mai mult interesați ca partenerii noștri de discuții de aici să înțeleagă, să articuleze și să pună în aplicare anumite politici pe care noi le consideram necesare. Preocuparea pentru trecutul istoric era una destul de redusă.
Reforma, astăzi, dar mai ales atunci, ținea de capacitatea de organizare, de a convinge, am putea chiar spune chiar de abilitatea de a manipula vechiul sistem. Asta nu cerea bani, ci o viziune politică clară. Erau, în acei ani, astfel de oameni prin preajmă. A fost o perioadă extrem de interesantă.
Când am ajuns să locuiesc aici, în 1993, când am pus și bazele Delegației Comisiei Europene, am ajuns, să cunosc complexitatea structurii economice, sociale și politice. Am înțeles cine pune presiune pe cine pentru a împiedica schimbarea sau care erau restricțiile.
@N
