Valea Arieșului la mijloc de octombrie. Galben, roșu, brun, verde, albastru. Sunt lucruri care nu se pot povesti. Sunt lucruri care nu au preț. Pentru toate celelalte există carduri. Bani. Aur. Și oameni fără scrupule. Valea Arieșului am văzut-o vineri, în drum spre Roșia Montană, pe soare. A doua zi, la întoarcere, pe ploaie. Dar povestea e alta…
***
La Roșia Montană am ajuns, de această dată, pentru prezentarea șantierului de restaurare a Casei Parohiale Unitariene (pentru alte detalii aici), restaurare realizată de Asociația ARA. Când am coborât în piața veche a localității, niște muncitori lucrau de zor la amplasarea unor banere pe casele din jurul Casei Parohiale, prin care încercau să minimalizeze inițiativa arhitecților de la ARA. ”Unii salvează o casă. Pentru a salva tot centrul istoric al Roșiei Montane e nevoie de un proiect de miliarde de dolari” și ”35 de milioane de dolari doar pentru patrimoniu” sunt mesajele amplasate în grabă de muncitorii plătiți de RMGC, compania canadiană care intenționează să exploateze aurul locului.
Milioane de dolari pe dopuri de bere
Pe Zeno Cornea, unul dintre localnicii care se opun proiectului, aceste texte mincinoase îl scot din sărite. Pe mine mă pufnește râsul: banerele sunt prinse de pereți cu ajutorul unor șuruburi și a… capacelor de bere! Din cele ”35 de milioane de dolari doar pentru patrimoniu”, RMGC nu a avut bani să cumpere niște șaibe. Râsul e dublat, însă, de indignare. Legea nu permite amplasarea unor astfel de banere (și a altor panouri de plastic, instalate în vară, tot demonstrativ, înainte de FânFest) pe casele monument istoric. Dar legea nu mai e, de mult, o problemă în care să se mai încurce, ori să de care să mai țină cont cei de la RMGC.
În Biserica Unitariană începe prezentarea celor de la ARA. Ștefan Bâlici, vicepreședinte ARA, povestește despre șantierul început în anu
