Citiţi în numărul din luna octombrie al revistei „Historia“ despre preţul plătit de Banca Generală a Ţării Româneşti pentru a cumpăra tăcerea lui Zizi Lambrino. Convenţia dintre Casa Regală şi Ioana (Zizi) Lambrino a fost încheiată la 14 iulie 1921. Fosta soţie urma să primească, semestrial, o rentă de 110.000 de franci francezi.
Documentul, scris de mână, pe şase pagini ministeriale, e redactat sobru, sec, un contract comercial perfect, un contract beton, care merită să figureze ca model de urmat de experţii în conciliabule comerciale. Era menit să acopere juridic orice eventualitate litigioasă. Fusese semnat între „Banca Generală a Ţării Româneşti, în virtutea vărsământului primit şi a instrucţiunilor care-l însoţesc şi care devin condiţiunile prezentei înţelegeri către dna. Jeanne Lambrino".
Nu ştim cine negociase pentru fosta soţie, dar preţul obţinut ni-l recomandă ca pe un excelent profesionist al baroului bucureştean. Banca, după ce acoperea cu 500.000 de lei cheltuielile de după divorţ ale Ioanei Lambrino, urma să transfere la o mare bancă pariziană un capital de 2.200.000 de franci, din care beneficiara trebuia să primească semestrial o rentă de 5%, adică 110.000 de franci francezi.
Citiţi şi: Un scandal monden evitat: Căsătoria lui Carol al II-lea
VIDEO şi GALERIE FOTO/Yahtul lui Carol II-lea: Vândut de români la fier vechi şi transformat de englezi în super-navă
După douăzeci de ani, Ioana Lambrino urma să intre în posesia întregului capital. Preţul plătit de Banca Generală a Ţării Româneşti, din surse proprii sau din conturile Casei Regale, în patruzeci de rate semestriale, era menit să secretizeze pentru două decenii intimităţi sensibile nu doar pentru fostul ei soţ, dar şi pentru viitorul monarhiei.
Condiţiile puse Ioanei Lambrino
Niciun eveniment sau accident care putea interveni în existe
