Majoritatea şcolilor din Bucureşti au sisteme video amplasate pe coridoare. Unele instituţii îşi monitorizează elevii şi în clase, în timp ce altele preferă varianta de supraveghere în curtea şcolii.
După ce acum două săptămâni, un tânâr licean a fost înjunghiat în apropierea unei şcoli din Craiova, subiectul siguranţei în şcoli revine în dezbatere.
Cum bugetul pentru asigurarea paznicilor în şcoli a fost tăiat o dată cu reducerile generalizate de cheltuire a banilor publici, sistemele de supraveghere video rămân o alternativă excesivă - pentru unii, viabilă, pentru alţii - privind siguranţa copiilor în şcoli.
Camerele de luat vederi sunt folosite nu doar pe coridoare, pentru a-i supraveghea pe copii în pauzele dintre cursuri, ci şi la ore. Spre exemplu, în Capitală, la Şcoala Nr. 110, elevii sunt filmaţi la cursuri încă din 2007, cu fonduri de la primărie. Aici, conducerea şcolii le cere părinţilor, la fiecare început de an, acordul pentru a le filma copiii.
„Intrarea în şcoală se face pe cartelă. Nu am avut incidente majore, ci doar am încercat să le prevenim. De când avem sistemul de supraveghere sunt mai puţine bătăi între elevi, mai puţine stricăciuni", spune directoarea Şcolii Nr. 110. Dumitra Boşneag e mulţumită că „elevii se gândesc de două ori înainte să facă o năzbâtie, de când am introdus sistemul".
O dată cu vârsta, oricine e mai conştient de camerele video. Profesorii recunosc însă că elevii se obişnuiesc repede cu supravegherea prin imagini. Spre exemplu, la Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu", directoarea-adjunct, Simona Maior, spune că la început „se simt ca şi cum Big Brother îi supraveghează. Noi avem camere pe coridoare, la fiecare etaj, şi în exterior. După cazul de la Craiova, echipa de jandarmi care supraveghează zona şcolară ne-a vizitat şi ne-a sugerat să-i contactăm".
Anul acesta, în Amer
