Companiile îşi vor putea compensa sumele pe care le au de recuperat de la stat ca urmare a contractelor de furnizare de bunuri, servicii sau lucrări cu datoriile din taxe şi impozite.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) precizează că prevederile recent aprobatei Ordonanţe de urgenţă nr. 88 din 2010 pentru modificarea Codului de procedură fiscală poate „constitui temei de drept al stingerii obligaţiilor reciproce, în situaţia existenţei unor drepturi de creanţă reciproce, care să rezulte şi din obligaţiile de plată faţă de operatorii economici furnizori de bunuri, servicii şi/sau lucrări“.
Interpretarea ANAF este necesară pentru lămurirea art. 116 din actul normativ care arată că „prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică“.
Ce spune legea
Atâta timp cât, faţă de textul anterior al Codului de procedură fiscală, sunt incluse alături de sumele de restituit şi de rambursat şi cele „de plată“, se poate trage concluzia că legiuitorii au avut în vedere nu doar creanţele fiscale, aşa cum se întâmpla până acum, ci şi creanţele izvorâte din contractele de furnizare de bunuri, servicii sau lucrări.
Numai că din formularea Ordonanţei nu reiese clar intenţia acesteia. „Prin adoptarea OUG nr. 88/2010 s-a reglementat compensarea de drept prin stingerea creanţelor reciproce chiar în momentul când creanţele există deodată. Rezultă că prin modificarea textului de lege al a
