O zi superbă de primăvară, pe 15 octombrie. Bucuros, dis de dimineaţă am citit la Arizona, o străveche cafenea clujeană a lumii universitare de la sfârşitul mileniului, ce a rămas încă drept refugiu pentru cei ce iubesc oamenii şi poveştile vremurilor, primul număr din Zarul de Cluj. După Transilvania Business, săptămânalul Zarul de Cluj este un nou ziar editat de echipa noastră la Cluj. Chiar dacă ar fi trebuit să savurez vreme mai îndelungată bucuria lansării, am pornit înspre Reghin. Acasă primordial al existenţei, de la acasă al familiei, în judeţul Mureş acasă al profesiei atât de zbuciumate de jurnalist.
Inaugurarea primului tractor românesc.
E drept, în colaborare cu Belarus.
A fost un moment impecabil organizat.
Reghinul nu-i rupt din soare, dar vineri ar fi trebuit ca mai marii diriguitori ai ţării ăsteia să fi făcut bine şi să fi fost prezenţi la inaugurare. La străini mereu facem plocoane. Familia Oltean. Violeta. Andrei şi Mircea Oltean. Lor cineva din Bucureşti, de la Cotroceni, de la Palatul Victoria, trebuie să le acorde tot respectul. În vreme ce ţara e la pământ, greve, demonstraţii, salarii infime, sărăcie, un investitor român, o familie porneşte un nou business, de real folos economiei şi mai ales agriculturii. Nu au fost nici Ariton din Sibiu de la Economie, nici Tabără de la Agricultură, nici vreun secretar de stat de la Mediu.
Desigur, personalităţile mureşene de la prefect, deputaţi, primar, notabilităţi au onorat momentul ieşirii de pe bandă a primului tractor şi au fost miraţi de realizarea echipei IRUM. Dacă ar fi fost cine ştie ce tăiere de panglică a vreunui hypermarket sau a doi kilometri de drum, era o multitudine de trimişi ai Bucureştilor…
Când e un român de al nostru, parcă nu ştim să-l apreciem la justa lui valoare.
Mulţumiri familiei Mircea Oltean.
Respect şi admiraţie. @N_
