Pe fondul lacunelor şi controverselor privind cunoaşterea evenimentelor din decembrie 1989, istoria recentă este tratată superficial. Programa de liceu la Istoria românilor tratează sumar un trecut cu care românii încă nu sunt reconciliaţi.

Ideologia luptei de clasă, proiectele de „inginerie" socială şi încercările mai detaşate de a măsura efectele regimului comunist din România sunt aglomerate, în manualele de clasa a XII-a, într-un capitol anemic, pe care elevii îl studiază mai mult cu gândul la vacanţa de vară şi examenul de Bacalaureat.

Lipsesc 45 de ani

Amnezia de care pare să sufere întreaga clasă politică şi amânarea perpetuă a unei confruntări reale cu trecutul recent conturează încă un cusur important al sistemului educaţional.

Pentru absolvenţii de liceu, istoria se opreşte la finalul celui de-al doilea Război Mondial şi se reia cu figura zâmbitoare de pe afişul electoral al lui Ion Iliescu, de la începutul anilor '90.

În cele mai multe cazuri, părinţii nu sunt pregătiţi să vorbească despre experienţa trecutului comunist ori subliniază nostalgic „realizările" socialismului, cum ar fi siguranţa locurilor de muncă. Pe de altă parte, discursurile despre valorile occidentale, centrate în jurul ideii de libertate, reduc din importanţa analizei unei perioade pentru care în Europa mai vestică pare că s-a pus punct definitiv. Cu toate acestea, studiile sociologice arată an după an că mulţi români rămân, şi la două decenii după căderea comunismului, ancoraţi în anii de dinainte de 1989.

Istoric de profesie, Zoe Petre, crede că partea despre comunism din manualele de liceu ar putea fi compensată de ideile de predare. „Dacă li se vorbeşte despre diferenţele de viaţă cotidiană, spre exemplu că miliţienii urmăreau tineri care purtau blugi s-ar putea să conteze mai mult decât basmele bunicilor că la aceea vreme se