In Romania, "publicul de vineri" il facea pe Francesco Napoli, anul trecut, sa biseze de doua ori si sa planga de fericire; si tot acei spectatori primeau playback-ul Sandrei in picioare, aplaudand, facand poze si filmand, pentru a cere la final revenirea artistei pe scena. Pe 17 octombrie, la Sala Palatului, "publicul de duminica" ii primea fara prea mult entuziasm pe Jennifer Rush si pe acelasi Francesco Napoli, intr-o seara cu muzica live, dar fara bisuri.
Vineri, 6 noiembrie 2009, avea loc una dintre cele mai entuziasmante prestatii din istoria Salii Palatului, atunci cand Francesco Napoli, ales sa deschida concertul Sandrei, revenea de doua ori pentru bis si plangea, emotionat de primirea spectatorilor romani.
Duminica, 17 octombrie 2010, acelasi Francesco Napoli s-a intors la Sala Palatului, tot ca sa demonstreze ca este un artist nascut pentru a face show.
A coborat de pe scena de doua ori si s-a plimbat printre scaunele din Sala Palatului, dand noroc cu zeci de spectatori. Si a recunoscut ca nu poate sta locului: "E bine, ajuta la dieta!"
A cerut ca 4-5 doamne sa urce pe scena, pentru a-l ajuta sa cante, dar a primit in schimb zece copii, cu ajutorul carora a facut o sala intreaga sa rada. "Asta-i frumusetea muzicii, probabil ca acesti copii habar nu au cine sunt eu. Si totusi au urcat pe scena pentru a canta".
A prezentat piese ca Marina, Piano Piano, Americano, dar si cu o varianta in limba italiana a piesei My Way (Frank Sinatra). A cantat alaturi de Ianna (componenta a trupei Ladies) si de formatia Distinto, oferindu-le spectatorilor doua versiuni ale lui Balla Balla - un potpuriu compus din celebre cantece italiene, precum Che sara, Azzuro, Volare sau O sole mio.
Si a plecat, fara a bisa (anul trecut o facuse de doua ori si nu oricum, ci cu lacrimi in ochi), avand insa grija sa isi arate
