Îmi amintesc o singură discuţie dintre cele 4-5 telefonice pe care le-am avut cu dl. Vântu, în care a venit vorba de preşedintele Băsescu. Mă simt ca înainte de '89, a spus S.O. Vântu, omul ăsta e un pericol pentru democraţie, vreau să-l împiedic s-o distrugă. Atât. Nu a pronunţat cuvintele p... ă, f... t, morţi, muie care împănează stenogramele date acum publicităţii. Niciodată, dl. Vântu nu a folosit obscenităţi în dialogul cu subsemnatul. Niciodată nu mi s-a adresat altfel decât cu pluralul de politeţe.
Din acest motiv, surpriza cea mai neplăcută pentru mine în aceste stenograme este felul în care interlocutorii lui SOV acceptă să li se vorbească la pertu, uneori cu măscările aferente. Şi să li se dea "preţioase" indicaţii editoriale. În principiu, un patron are dreptul să ceară publicaţiei sau televiziunii pe care o deţine o anumită politică editorială, dictată de interesele lui personale. Dar niciun interes nu-i dă dreptul să înlocuiască regulile profesionale ale gazetăriei cu bunul său plac.
S.O. Vântu: "Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi, de mâine, toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm, cu supra de măsură, instituţia f...ut-ului din România. (...) Ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât! Că dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.
D. Buşcu: - Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă...
S.O. Vântu: - Nu, nu m-ai înţeles: singura condiţie care este aici este decizia lui Vântu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.
Asta le transmite Vântu şefilor din trustul său: acest trust este o unealtă în mâna mea, care poate fi o armă sau puf de păpădie în bătălia politică după cum doresc eu.
