Maria şi Dumitru Ilieş sunt una dintre familiile de bugetari din Bistriţa care sunt nevoite să trăiască cu bani puţini.Ratele, plata utilităţilor şi cheltuielile cu mâncarea au devenit o adevărată provocare în condiţiile în care statul le-a luat aproape 40% din salariul lunar de profesor, şi nu 25% cum se tot spune

Maria Ilieş, de 57 de ani, şi Dumitru Ilieş, de 56 de ani, sunt o familie de oameni simpli din Bistriţa care, de peste trei decenii, îi învaţă pe copii carte. El este învăţător la Şcoala Generală „Lucian Blaga" din Bistriţa, iar ea, educatoare la Grădiniţa nr. 5 din oraş. Salariile cumulate ale celor doi profesori nu depăşesc 1600 de lei în condiţiile în care au peste 30 de ani vechime şi gradul didactic I.Cu toate acestea, ei spun că nu ar renunţa la meseria de dascăl şi, dacă li s-ar oferi posibilitatea de a începe totul din nou, ar lua-o de la capăt pe acelaşi drum. „Este greu, dar mergem înainte. Şi înainte de Revoluţie nu ne-a fost uşor. În 1979 am făcut un credit de peste 100.000 de lei, echivalentul a două maşini Dacia, ca ne cumpărăm un apartament în Bistriţa. Dacă se făceau o sută de apartamente în oraş, doar vreo trei erau alocate profesorilor. Şi atunci, ca şi acum, un salariu din familie mergea pe rate", spune învăţătorul Ilieş.

Rate şi pe vremea lui Ceauşescu

Maria Ilieş afirmă că, prin anii 80, un apartament costa 114.000 de lei, iar salariul unui dascăl era în jur de 1200 de lei. Împreună cu soţul au făcut un credit pe 20 de ani. „Am ţinut-o dintr-un credit în altul. Prin anii 90 am terminat de achitat acel credit, iar mai târziu am făcut un altul pentru nevoi în casă şi pentru maşină, în valoare de 20.000 de euro, tot pe 20 de ani", mai zice educatoarea.Vestea reducerii salariului cu 25% a căzut cum nu se poate de prost. După atâta vechime în sistem, ea câştigă, după reducere, 735 de lei, iar el, 835 de lei. „Un salariu ni