Regizorul lungmetrajului "O lacrimă de fată" a povestit cum s-a ajuns la interzicerea filmului său în România şi la includerea lui în selecţia oficială de la Cannes.

"S-a considerat o probă de rea-voinţă din partea mea nu numai să arăt un sat urât, dar şi faptul că tot materialul este neglijent, plin de noroi, de mizerie, cu greşeli tehnice. Mi-a fost foarte greu să le explic că toate acestea au fost făcute intenţionat (...). Eu chiar voiam ca acel film să aibă toate «relele» care ni s-au întâmplat nouă la filmări, ca să aducă acel iz de autentic al evenimentului", a declarat cineastul Iosif Demian, autorul lungmetrajului "O lacrimă de fată" (1982), sâmbătă, la discuţia cu publicul de la cinema Studio, în cadrul evenimentului "Les Films de Cannes à Bucarest".

Regizorul emigrat în Australia în 1985 a povestit cum a ajuns pelicula sa la Cannes după ce premiera din România a fost întârziată cu luni bune din cauza autorităţilor (care l-au interzis iniţial).

"Alexa Visarion era la Paris şi s-a întâlnit cu Gilles Jacob, preşedintele Festivalului de la Cannes, şi i-a reproşat că selecţia filmelor din România lasă de dorit şi l-a întrebat dacă n-ar putea trimite pe cineva în România să aleagă filme (...). Gilles Jacob i-a spus că nu poate face asta pentru el, că există un juriu. Dar că poate să aranjeze o zi a filmului românesc: «Uite, alegem patru filme, le prezentăm într-o sală, nu te costă nimic ». Alexa Visarion a pus pe locul întâi filmul lui, pe locul doi filmul meu, pe locul trei un film al lui Dinu Tănase şi pe patru - unul al cărui titlu nu mi-l amintesc", a relatat Iosif Demian.

"Lista a fost trimisă la România Film, s-a început cu reproşurile şi scandalurile (...) şi în final la Paris au fost trimise 17 filme în loc de patru. În selecţie a rămas un singur film - «O lacrimă de fată»", şi-a amintit Demian.

E