Daca vrei sa fii un diriginte responsabil si sa nu-ti reprosezi vreodata ca nu ai facut ce trebuie la momentul respectiv, atunci trebuie sa-ti cunosti elevii din clasa, sa te implicit in viata lor, sa-ti pese de ceea ce fac ori nu fac si sa stii ce fac si in afara scolii si, unde se poate, sa incerci sa ajuti, sa corectezi ori sa salvezi.

Dar nu intotdeauna bunele intentii sunt apreciate sau intelese corect si ca vin tocmai din dorinta de a face bine.

Si foarte vinovati sunt, in primul rand, parintii care au incredere oarba in copiii lor si care, sub nici o forma, nu admit ca fiul ori fiica ar putea face ceva ce el, parintele, sa nu stie.

S-a intamplat ca la una din orele pe care le aveam ca profesor la clasa la care eram diriginta, sa cred despre un elev ca ar fi bolnav, dupa cum arata la fata cand l-am vazut, la intrarea in clasa.

I-am spus ca poate pleca acasa daca nu se simte bine, timp in care ceilalti elevi radeau si-si dadeau coate. Am inteles ca e ceva in neregula, ceva ce eu nu stiam dar aveam sa aflu in pauza.

Si am aflat ca in unele pauze, vine un baiat mai mare, fost elev al scolii, care le vinde amatorilor niste tigri lungi, subtiri si maro. Si ca elevul care mi s-a parut mie a fi bolnav asa pateste, de fiecare data, cand fumeaza in spatele scolii.

Cum peste vreo doua zile urma sa fie sedinta cu parintii, mi-am notat in caietul dirigintelui sa stau de vorba cu tatal elevului.

Sigur ca nu am fost crezuta si tatal mi-a strigat in fata ca ii persecut copilul si il calomniez ca sa-l compromit. Ce interes sa fi avut?

Apoi, m-a lasat vorbind singura si a mers de m-a reclamat la director. Directorul, foarte binevoitor, l-a sfatuit sa mearga sa ma reclame la Inspectoratul scolar. Si a mers si m-a reclamat si acolo.

A doua sau a treia zi s-a facut o sedinta