Cu putin timp in urma, presedinta Camerei Deputatilor, al treilea om in stat intr-un clasament al demnitatilor dintr-o republica de genul celei consfintite de actuala Constitutie, a facut un gest de o gravitate inimaginabila.
Falsificarea rezultatului la vot din fotoliul presedintelui de sedinta este dupa parerea mea si mai ales dupa opinia unor personalitati ale vietii publice un gest de o gravitate greu de calificat.
O asemenea eventualitate nici nu a fost luata in calcul explicit atunci cand s-a elaborat regulamentul Camerei, deoarece cei ce au elaborat acest regulament nici nu isi puteau imagina o asemenea eventualitate.
Sfidarea evidentei si consemnarea unui rezultat sub deviza stalinista "nu conteaza cine voteaza, ci conteaza cine numara voturile" a dat cea mai crunta lovitura principiilor unui stat de drept.
Fiind evident dovedita frauda, este de neinteles de ce un politician tanar, care ar mai putea sa aiba un cuvant de spus in politica mare, nu face un gest elegant, onorabil de a se retrage din demnitatea respectiva.
Motivat de o presiune exercitata dintr-o zona ce nici nu trebuie dezvaluita, gestul dezonorant al modificarii rezultatelor la vot poate fi scuzat in ochii opiniei publice de o demisie de onoare.
Romanul scuza repede si uita usor o vina in fata unor gesturi de o eleganta si o onorabilitate cu care politicienii nostri nu ne-au prea rasfatat.
Dar tanarul politician isi refuza o asemenea sansa, fara sa intuiasca pericolul de a se scufunda in anonimat precum Mona Musca cu ceva timp in urma. Este posibil ca partidul si seful sau, care acum o sustin tacit, sa o abandoneze in momentul in care incepe campania electorala.
Ea nu realizeaza ca presedintele si coalitia guvernamentala ar putea vedea in ea doar un mijloc prin care sa promoveze legile asa-zisei refor
