Sătenii din Mineri, Tulcea spun că, de ani buni, nu mai beau apă din puţuri din cauza şlamului roşu, depozitat de Combinatul Alum între dealurile de lângă casele lor.

La un dig distanţă de depozitul natural înţesat cu milioane de tone de "otravă roşie" ale Combinatului Alum Tulcea, de partea cealaltă a dealurilor, se înşiră, una câte una, casele unei aşezări parcă blestemată de existenţa mamutului industrial. Satul Mineri. Aici, toate fântinile din bătăturile oamenilor sau cele publice, de la marginea drumului şerpuit ce străbate localitatea, au fost închise cu ani în urmă. "Sunt otrăvite! Nu avem curaj să bem apă din ele", ne-au spus speriaţi sătenii.

Dacă vei să bei o cană cu apă rece luată dintr-un puţ sau dintr-o fântână, satul tulcean Mineri nu este locul cel mai potrivit. Ba dimpotrivă. Riscul să te îmbolnăveşti sau, cine ştie, chiar să mori otrăvit este imens, spun oamenii locului. Până mai acum şapte, poate opt ani, Maria Bonţoi, în vârstă de 73 de ani, îşi putea potoli setea, îşi putea uda grădina de zarzavaturi sau putea să-şi crească orătăniile cu apa curată scoasă din fântîna din curtea casei sale.

Acum, puţul adânc de aproape 17 metri este doar o piesă de muzeu, fără nici o utilitate. Găleata ce atârnă în lanţul ruginit este uscată, iar peste gura puţului din beton au fost prinse cu lacăt două uşiţe din tablă groasă, pentru ca nimănui să nu-i dea prin cap să umble acolo.

"Până să vină halda la noi, cu otrăvurile lor, apa era bună. Acum e numai noroi otrăvit. Am avut prima fântână în sat şi toată lumea lua apă de la mine. Acum câţiva ani am închis-o că au zis că e otrăvită şi de atunci nici n-am mai umblat la ea. Cică a trecut toxicul prin pământ şi a ajuns la apa din fântâni. Aş vrea să o cureţe copiii (n.r. rudele) şi poate să ud grădina cu apa din ea, dar mă mai gândesc. Nici vorbă să