A murit Mircea Ghiţulescu. Discutam cu o colegă: "Cum să-l numim pe Mircea Ghiţulescu? Scriitor? Profesor de română? Teatrolog? Secretarul Uniunii Scriitorilor? Director de teatru? Creator de festivaluri de teatru? Publicist? Directorul revistei Drama?". Etc. etc. N-am ajuns la nici o concluzie.
Pentru că între "s-a născut la 14 august 1945" şi "a murit la 17 octombrie", Mircea Ghiţulescu a fost câte ceva din toate astea şi le-a făcut pe toate cu dăruire şi pasiune, având o bază culturală solidă, ale cărei temelii au fost puse la Facultatea de Filologie a Universităţii "Babeş Bolyai" din Cluj. Breasla scriitoricească şi cea a criticilor de teatru suferă o mare pierdere prin plecarea unui om extrem de serios şi de dedicat. Spun asta în cunoştinţă de cauză. Printr-o stranie coincidenţă, Mircea Ghiţulescu este semnatarul prefeţei volumului care va apărea miercuri, 20 octombrie, în cadrul colecţiei "Biblioteca pentru toţi". Ultima sa prefaţă... Nu i-a păsat de boala necruţătoare despre care aflase că-l macină, acum câteva luni. A vrut să trăiască normal. La el, "normal" însemna la foc continuu. Întrebările pentru promovarea volumului "Teatru. Camil Petrescu" au rămas în stadiul virtual, deşi şi-a dorit până în ultima clipă să răspundă la ele. El ar mai fi avut răbdare. Timpul n-a mai avut... Citiţi, dacă n-aţi lecturat până acum nici o scriere de-a sa, prefaţa cărţii care apare miercuri. Veţi descoperi condeiul unui erudit, care a sfidat moartea cu obstinaţie...
Şi, cum mai mult decât orice altceva a iubit teatrul, teatrul în toate formele sale, teatrul ca scriitură, teatrul pe scenă, pe creatorii de teatru şi pe dramaturgi deopotrivă, am ales să-i lăsăm lui ultimul cuvânt şi să-i dăm voie să vorbească despre teatru. De altfel, nu-i o întâmplare că ultimele pagini pe care le-a scris sunt despre dramaturgia lui Camil Petrescu...
În "Carte
