Investitorii străini cred în continuare în potenţialul României şi mai cred, încă, în posibilitatea de a-l valorifica într-un timp relativ scurt.

Cum arată o zi din viaţa unui CEO de multinaţională? Pentru cei mai mulţi, CEO-ul este şeful cel mare de la... (completaţi aici cu un nume sonor). Şeful cel mare face întotdeauna nişte lucruri secrete, are informaţii secrete, bani mulţi şi putere. În consecinţă, lumea sa este un Olimp al afacerilor, inaccesibil muritorilor de rând, unde foarte puţini au şansa să urce într-o viaţă de om. Discursul unui CEO este de multe, foarte multe ori de tipul „no comment“, ieşirile sale publice sunt rare şi cu ţinte precise, iar timpul său de lucru merită într-adevăr zicala „time is money“.

Ce-ar putea face ca 15 asemenea oameni să se întrunească în repetate rânduri şi să-şi bată capul cu chestiuni altele decât cele pentru care au primit mandat de la acţionarii majoritari ai companiilor pe care le conduc? Situaţia economică a României este un asemenea motiv.

Vestea că FIC (Foreign Investors Council – Consiliul Investitorilor Străini), sub bagheta preşedintelui Mariana Gheorghe de la OMV Petrom, a produs o strategie economică pentru ieşirea României din criză este şi bună şi rea deopotrivă. Rea, pentru că denotă o anumită nervozitate a investitorilor străini din ţara noastră şi o neîncredere în creştere faţă de capacitatea forţelor politice de a redresa situaţia. Atunci când un om de o asemenea poziţie într-o multinaţională alege să se exprime tranşant şi să formuleze strategii macroeconomice înseamnă că funia este foarte aproape de par. Lucru confirmat şi de recentele luări de poziţie ale Băncii Naţionale. Cu toate acestea, vestea este bună fiindcă ne arată că există, din partea unor forţe importante, voinţă şi disponibilitatea de a pune umărul (a se citi inteligenţa, timpul şi banii) pentru a urni căruţa economiei