Protecţia consumatorilor de servicii financiare este asigurată pe plan local de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, însă alte state din Uniunea Europeană au ales să o treacă în sarcina băncilor centrale, sau a autorităţilor de supraveghere a sistemului financiar.
Neînţelegerile legate de implementarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 50 din iunie 2010, prin care sunt stabilite noi reglementări privind creditele pentru consumatori, au adus în prim-plan problema protecţiei celor care utilizează serviciile instituţiilor financiare, în condiţiile în care unii dintre clienţii nemulţumiţi au afirmat că BNR înclină să ia partea bancherilor în această chestiune.
În Cehia, banca centrală a preluat din 2008 şi protecţia consumatorilor de servicii financiare, ca sarcină complementară pe lângă supravegherea prudenţială. Decizia a primit aviz favorabil şi din partea Băncii Centrale Europene, deşi o asemenea atribuţie nu figurează în mandatul băncilor centrale din Sistemul European al Băncilor Centrale.
"Cele două arii de reglementare şi supraveghere se pot complementa pe termen lung - în beneficiul consumatorilor şi al sectorului financiar - dar pot intra în conflic pe termen scurt", nota în 2008 Miroslav Singer, pe atunci viceguvernator al băncii naţionale a Cehiei.
În Ungaria, această sarcină cade de asemenea în atribuţiile Autorităţii pentru Supravegherea Sistemului Financiar, care are însă atribuţii limitate. "Autoritatea nu are competenţa să ia decizii în dispute legale care rezultă din relaţii contractuale individuale sau să forţeze direct o instituţie supravegheată să ia măsuri la nivel individual sau să ofere compensaţii pentru daunele provocate. Acestea sunt posibile doar în cadrul unui proces civil", potrivit datelor de pe site-ul instituţiei.
Alte state au avut însă abordări diferite. În Polonia funcţionează un birou pentru Pro
