Chiar dacă nu m-am conversat la telefon cu SOV nici înainte, nici de cînd a fost pus sub ascultare, nu mi se pare că ies bine din stenogramele convorbirilor lui cu unul şi cu altul din lumea presei. Mai exact, pic prost, ca parte colaterală, fiindcă mi se poate rîde în nas oricum.

Din aceste stenograme tipul care se jura în public că nu se bagă în conţinutul editorial al „produselor” trustului dădea, de fapt, telefoane în draci celor din conducere, să le dea direcţia „patronală”. Pot să zic eu acum pînă mi se usucă gura că scriu şi spun ce mă taie capul şi că n-a venit nimeni la mine să-mi arate încotro s-o iau, că cei care nu mă cred îmi pot închide gura lejer: „Ia citeşte ce le zicea Vîntu lui cutare şi lui cutare!”

Ceea ce mă mai ajută să nu mă simt absolut nasol e că Doru Buşcu, cu care am lucrat la „Cotidianul” şi apoi la „Academia Caţavencu”, nu i-a cîntat în strună lui SOV, ba chiar i-a explicat că, editorial, nu poate şi nici nu vrea să bage nimănui pumnul în gură şi nu poate spune nimănui ce să scrie. Dar în loc să văd că Vîntu îi dădea dreptate şi că îi spunea „Da, aşa e!” mogulul încerca să-l convingă să facă şi la „Academia Caţavencu” aşa cum voia el, deşi oficial spunea că nu se amestecă în conţinutul editorial al „biznisului” său.

M-aş fi aşteptat însă ca şi alţii din trust să-şi apere libertatea de decizie editorială şi libertatea de a scrie şi spune a celor de sub ei. N-am observat asta din stenogramele pe care le-am citit. Altfel, ce să zic, nu mai ajunge că fiecare îşi aşterne pe ce scrie şi pe ce vorbeşte la telefon. Mai trebuie să fii informat şi de convorbirile patronatului cu conducerea, ca să nu pari măcar prost, dacă nu jurnalist la comandă.

Chiar dacă nu m-am conversat la telefon cu SOV nici înainte, nici de cînd a fost pus sub ascultare, nu mi se pare că ies bine din stenogramele convorbirilor lui cu unul şi cu altul