Când spui zaibăr, nu te poţi gândi decât la Nea Mărin, olteanul tipic, întruchipat de actorul Amza Pellea. Poate tocmai de aceea, Festivalul Zaibărului - organizat zilele trecute în Băileşti - nu putea să nu fie legat de omul fără de care puţini ar fi auzit de acest oraş.

Pentru reprezentanţii Uniunii Europene, zaibărul este un vin produs dintr-un anumit tip de viţă altoită şi care ar trebui să dispară, întrucât este un hibrid, nu un soi pur. Pentru olteni şi, mai ales, pentru doljenii din zona Băileştiului, zaibărul este o mândrie. Un vin uneori roşu, dar de cele mai multe ori negru, pe care nu poţi să-l scoţi de pe hainele pătate decât cu... foarfeca, o licoare care nu se îndoaie niciodată cu apă şi se soarbe musai dintr-o oală de lut, având neapărat alături prazul şi strachina cu murături.

„După cinci-şase pahare, uiţi de criză“

Chirea Lazăr, de 74 de ani, este unul dintre cei mai cunoscuţi producători de zaibăr din Băileşti. Bătrânul spune că e o adevărată artă să faci un zaibăr bun. „Ca să-i dau parfum, eu pun în vin şi floarea de la viţă. În rest, nu pun nimic altceva, decât, poate, un pic de zahăr, dacă e nevoie. Încerc vinul înainte cu un ou: dacă oul stă deasupra, are destul zahăr, dacă nu, îi mai pun eu“, povesteşte nea Lazăr.

Băileşteanul susţine că există multe secrete pentru a face un vin bun: „E foarte important să speli butoaiele cum trebuie. Eu le scot cu o lună înainte de culesul viei, le spăl şi le ţin cu apă, să iasă orice urmă de miros. Altfel, aroma vinului nu mai e la fel“.

În 2010, producţia n-a mai fost la fel de bună. „Anul trecut am făcut 1.200 de litri de vin limpede. Anul ăsta, din cauza manei, abia dacă am făcut 400. Da’ e bun - un pahar pe stomacu’ gol e medicament curat“, spune bătrânul. Băileşteanul recunoaşte că vinul e tare şi îi poate da gata pe cei „neexperimentaţi“ în golitul paharelor: