Transcrierea convorbirilor purtate de Sorin Ovidiu Vîntu cu ziarişti şi oameni politici a fost de natură să dezvăluie multiple mecanisme ascunse ale politicii din România. Sursa: Codrin Prisecaru
Dialogurile acestea au dezvăluit pentru publicul larg că, în spatele marilor averi, se află oameni lipsiţi de distincţie. Dar nu era cu adevărat un secret, atâta doar că grosolănia de fond fusese mereu disimulată. Sorin Ovidiu Vîntu cooptase de-a lungul anilor în proiectele sale veleitare destui oameni distinşi care au condus comitete şi jurii culturale, reuşind sa-şi creeze o faţadă respectabilă.
Ceea ce lumea bănuia a devenit acum certitudine. Oamenii cu bani care conduc România sunt croiţi dintr-un aluat de proastă calitate. Ne-am întrebat mereu cum a fost cu putinţă ca un om ca Ceauşescu să rămână atîţia ani în fruntea ţării? După 1989 s-a petrecut însă aproape acelaşi lucru. Urmând de astă dată regulile speculaţiilor financiare, alţi oameni, dar de o egală grosolănie, au acaparat mecanismele puterii reale, imprimând societăţii, cu destulă uşurinţă, cursul pe care l-au dorit.
Elite culturale, politicieni, ziarişti, s-au aşezat profitabil pe aceste linii ale noului câmp magnetic. S-a dovedit că societatea românească, la fel ca în regimul trecut, n-a reuşit să reziste ispitelor imediate, că, în ciuda sofisticatelor teorii justificative, nu s-a opus cu adevărat degradării şi că s-a conformat mai curând cu oportunism.
Publicarea acestor transcrieri dezvăluie însă şi câteva mecanisme politice precise, legate de instituţii. Interceptarea convorbirilor a fost făcută de serviciile secrete. Practic, cu un alibi legal bine construit, serviciile de informaţii au supravegheat copios fiecare mişcare relevantă în câmpul politic.
De aici decurg însă câteva întrebări generale: Presa românească mai poate supraveghea ea funcţionarea instituţiilor stat
