„Decameronul", Boccaccio, continuarea poveştii începute ieri.

Personaje: prea-cinstitul judecător Ricciardo din Chinzica, tânăra sa soţie Bartolomea şi ingratul pirat Paganino, care a răpit-o pe Bartolomea. Lectură plăcută!

„În timp ce stăteau cu ochii ţintă la peşte şi năvoade, se arătă ca din senin o galeră a lui Paganino din Mare, pirat vestit din vremea aceea, şi văzând bărcile, se apropie de ele; acestea nu răzibiră să fugă atât de iute încât Paganino să nu ajungă barca în care se aflau femeile; văzând-o pe Bartolomea frumoasă cum era, fără a râvni la alte cele, urcând-o pe galeră, porni cu ea în larg, sub ochii lui messer Ricciardo, care ajunse la mal. Văzind aceasta bietul jude, ce suferea de gelozie până într-acolo încât şi de aer se temea, se mâhni din cale-afară şi se plânse peste tot, la Pisa şi într-alte părţi, de mârşăvia piraţilor, dar în zadar, căci nu ştia nici cine-i răpise nevasta, nici unde i-o dusese.

Cât despre Paganino, el, văzând cât de frumoasă-i fata, simţea că-i creşte inima uitându-se la dânsa; şi cum n-avea nevastă, se cugetă s-o ţină de-a pururi lângă dânsul şi fiindcă fata hohotea să-ţi rupă inima, nu alta, se apucă s-o alinte cu vorbe mângâioase. Iar când se făcu noapte, cum lui pesemne calendarul îi lunecase de la brâu şi nu-şi mai aducea aminte de nicio sărbătoare şi nici de-o zi nelucrătoare, se apucă s-o mângâie cu fapta, spunându-şi că-n zadar se străduise peste zi s-o mângâie cu vorba. Şi-o dezmierdă atât de bine, că nici măcar la Monaco nu apucară să ajungă, că fata şi uită de jude, de oprelişti şi de tot şi se porni cu Paganino pe trai şi veselie. Iar el, ducând-o la Monaco, pe lângă dezmierdările cu care o îndestula şi zi, şi noapte întruna, o preacinsti acolo ca pe-o nevastă legiuită.

La câtva timp, prinzând de veste judele pe unde i se afla femeia, cum socotea că nimeni altul n-ar izbuti să facă o