Unii dintre jurnalistii care figureaza in stenogramele din dosarul SOV, plus altii care nu apar, dar desigur ca au beneficiat de intelepciunea carnatarului-deontolog, de sfaturile sale editoriale, raportate exclusiv la convingerea cu care mogulul se trezea dimineata afirmand in oglinda "Eu sunt Dumnezeu", sunt sclipitori.
Au invatat meserie tocindu-si pingelele si s-au hranit dintr-un material de deschidere, visand la ziua cand vor furniza ziarului altul. S-au laudat ca au determinat un ministru sa demisioneze nu pentru ca l-au prins cu o femeie la Ciresica, ci cu niste combinatii cu firme-capusa din care a castigat binisor.
Si-au scos pieptul in fata stiind ca stradania lor a dat la iveala afacerile puternicilor zilei, cladite pe seama relatiei politician-client. Pe vremea cand o faceau, singura cenzura careia ii erau supusi era cea a sefului de sectie care mai cerea un document si nu dadea drumul la material pana cand nu era acoperit din toate partile, putand face fata cu brio unui proces.
Cu asta defilau jurnalistii lui SOV in vremurile cand le era foame de adevar si-i durea inima de cate ori cineva insinua ca au servit unui interes obscur. Se luptau pentru a demonstra ca au cugetul curat, ca Dumnezeu, altul decat cel pe care-l vedea SOV in oglinda, le zambeste. Nu suportau nicio suspiciune, credeau atunci ca rusinea e mai importanta decat bunastarea. Nu e nasol sa fii bogat, dar e mai nasol sa fii bogat vanzandu-ti constiinta, puteau sa jure atunci.
Motiv pentru care imi doresc ca din dosar sa transpire si o stenograma in care unul dintre acesti fosti facatori de ziare de calitate, care au inspirat mii de tineri sa imbratiseze o meserie pe cat de frumoasa, pe atat de grea, daca o faci muncind, nu lingand, ii spune lui Vintu sa-si bage sfaturile, viziunile, banii, impresiile si ambitiile in dos.
Nu o sa s