Sunt un fan al lui Terry Gilliam (îl urmăresc de pe vremea când activa în celebrul grup Monty Python, iar la filme ca „Brazil" sau „Baronul Münchausen" m-aş uita fără să mă satur), aşa că mă bucur să recomand un film al lui: „Regele pescar", cu Jeff Bridges şi Robin Williams.

În New Yorkul zilelor noastre, un realizator de emisiuni radio, Jack Lucas, căzut în dizgraţie în urma unei gafe pe care a făcut-o în direct, descoperă sensul propriei vieţi cu ajutorul unui loser, un om al străzii considerat de toată lumea nebun.

Filmul este plin de astfel de paradoxuri - care de altfel îi dau tot farmecul. Aparenta ratare socială a nebunului Perry (Robin Williams) e de fapt o şansă, ceva care te face fericit; nebunia lui îi conferă capacitatea de a avea acces la lucruri pe care alţii nu le văd şi de a ajunge astfel la adevăruri profunde.

Cu toţii privim cu respect legendele şi ne place mesajul pe care-l transmit ele, dar dacă le-am aduce în vremurile noastre ar deveni dintr‑odată suspecte. Iar cei care ar crede în ele ar fi catalogaţi drept nebuni. Este şi cazul lui Perry care caută Graalul şi se consideră în plină poveste a Regelui pescar.

Ce e mai frumos este că, atunci când începi să-l crezi pe Perry, împreună cu Jack Lucas, totul se dovedeşte a fi plăsmuirea minţii unui nebun: Graalul, aflat în reşedinţa fortificată ca un castel a unui bogătaş newyorkez, nu este decât o banală cupă câştigată la o competiţie sportivă.

Filmul te dă cu capul când de un perete, când de cel opus. Se joacă cu tine. Şi mai interesant e că - în continuarea paradoxurilor din film -, dacă intri în acest joc nu ai decât de câştigat. Poţi fi şi tu însuţi un Jack Lucas care descoperă bucuriile simple ale acestei vieţi. Adevăratele bucurii - ar zice unii.

Info

Regele pescar (SUA, 1991)

Regia: Terry Gilliam

Cu: Jeff Bridges, Robin Williams, Merce