Reactivarea lui Ion Iliescu nu înseamnă neapărat că PSD va face în viitor întocmai cum spune bătrânul lider comunist. (Deşi, la o adică, dacă interesul electoral ar cere-o, Victor Ponta&Co. n-ar avea nicio roşeaţă în obraji să defileze cu idelile expuse de Ion Iliescu sâmbătă la Sala Palatului, să reabiliteze, la o adică, regimul comunist, sau măcar "părţile lui bune". Scopul scuză mijloacele este, acum, cuvânt de ordine.)

Reactivarea lui Ion Iliescu ţine de context: românii o duc prost, speranţele sunt de doi lei, iar memoria colectivă priveşte selectiv în trecut - recentul sondaj de opinie CSOP, făcut la comanda IICCMER, relevă o creştere uriaşă a numărului nostalgicilor regimului comunist (văzut de unul din doi ca o idee bună, dar aplicată prost). Să-l lăsăm pe Iliescu să-şi recite poezia, avem nevoie de toţi dispe raţii din ţară, îşi vor fi spus, cinic, strategii PSD. Iar Ion Iliescu nu i-a dezamăgit. A dat glas unui discurs care poate fi apreciat drept istoric, comparabil cu cel rostit în faţa minerilor, la Romexpo, în data de 15 iunie 1990.

Ion Iliescu a rămas congruent cu el însuşi, înşirând lozinci care îi vor fi făcut să zâmbească pe versaţii din PSD ("Să curmăm practicile clientelismului politic!"), enervându-se când şi-a adus aminte de cota unică ("De unde mama dracului?"), criticând întinarea nobilelor idealuri ale Cooperativelor Agricole de Producţie şi principiul restitutio in integrum ("Ce are asta cu idealurile Revoluţiei din decembrie 1989? Pentru asta au murit oameni la Revoluţia Română? Unde e simţul de dreptate, de echitate din această ţară?").

Fireşte, nimeni n-a huiduit. Oamenii din sală au aplaudat "brandul personal Ion Iliescu", fără a-şi pune problema că mesajul e desuet şi, luat în serios, chiar dăunător. (Rămân la părerea că e periculos şi profund imoral să foloseşti disperarea oamenilor pentru a te căţăra