- Comentariu - nr. 653 / 19 Octombrie, 2010 Cine este Viktor Orban, cam toata lumea (sau aproape toata!) stie. Este premierul Ungariei. Cel care, dupa revenirea la putere (dar si inainte) a sfidat, ani la rand, autoritatile de la Bucuresti. S-a plimbat prin Ardeal _ care este nu doar teritoriu al Romaniei, ci chiar leaganul romanismului _, precum Voda prin loboda. Adica, dupa bunul lui plac si al celor care l-au invitat in tara, pe la diverse, asa-zise "universitati de vara", toate, alaturi de alte reuniuni maghiare, cu tenta nedisimulat antiromaneasca sau iredentista ori sustinand deschis autonomia tinutului secuiesc. La una dintre ele, la care, culmea, a fost invitat si presedintele Traian Basescu, alaturi de Orban, micul honved era atat de familiarizat cu gazdele de prin Harghita si Covasna, incat aveam impresia ca Basescu, presedintele (totusi al) Romaniei _ caruia i se traduceau la casca discursurile de acolo! _ se afla nu in Romania, ci invitat al lui Orban, undeva prin… pusta ungara! Ei bine, dupa ce a fost (re)ales premier, Orban a inceput sa faca ce stie el mai bine. Adica, deranj. Atat in Vest, cat si, mai ales, in Est. In Occident, Viktor Orban n-a mai fost dispus sa lustruiasca pantofii pre opinentilor, iar prin cancelariile estice vecine, deranjul provenea din predictibila reluare, in forme moderne, a eternei "probleme maghiare post-Trianon", care nu este de azi, de ieri, pe scena politica budapestana. Si care, acum, dospita de criza economica, cadea precum bomboana pe coliva. Iar cum pentru aceasta _ scoaterea de la lada cu gunoi a istoriei a asa-zisei (dar inexistentei) "probleme maghiare" _, micul honved avea nevoie de ajutor (prin zona noastra), l-a gasit imediat. In persoana cui? Ati ghicit: a pastorului László Tökes, de care, deloc intamplator, il lega o prietenie personala. Iar cum prietenul la nevoie se cunoaste, locul de vicepresedinte, rezer