Îmi place Alba Iulia din patru motive. Cel puţin!

Primul ar fi acela că oraşul nu are complexe culturale. Absolut nici unul! Faţă de nici un alt oraş! La fel ca Hăpria, Ciugudul, Oarda şi celelalte sate din jur, Alba Iulia nici măcar nu are idee că în alte oraşe există ceva ce se numeşte concert, spectacol de teatru, expoziţie de artă, lansare de carte, noapte cu jazz, de aceea este pe deplin ferită de complexe culturale! Probabil că de aceea este singurul oraş în care iniţiativa culturală (vezi, de exemplu, festivalul de teatru) vine în mod ciudat de la autorităţile publice (Consiliul Judeţean Alba, în acest caz). Albaiulianul de rând se culcă devreme, se trezeşte de dimineaţă, obosit şi se distrează la televizor. Când se produce vreun „eveniment” cultural, îşi scoate paltonaşul şi jerseul din dulap şi, dacă nu costă mult, se duce. Dacă costă ceva, înjură autorităţile care nu îi dau nimic şi se reaşează la televizor, cu familia. Apropo, ştiaţi că în tot judeţul mai există doar un cinematograf: falimentar, murdar şi învechit şi vreo trei cinefili (fără nici o exagerare)?

Universitatea

Din cauză că nu are complexe culturale, oraşul nu are nici complexe universitare. Acesta ar fi al doilea motiv pentru care îmi place aici. Universitatea de la noi este un fel de prelungire nefirească a liceului, de unde rezultă o ingenuitate care lipseşte universităţilor cu tradiţie şi pe care poate nu o apreciem destul. Acum, pe bune: studenţii sunt timoraţi de profesori, orice urmă de atitudine este inhibată din faşă şi de aceea vin cu caiete la „şcoală”. Profesorii dictează, ei notează. Apoi notează profesorii. Câte unul mai pică câte o studentă, lucru pentru care universitatea noastră este celebră în toată ţara, dar nimeni nu face nimic. Se investeşte în dotări, vin studenţi. Stau la cămin şi, seara, se scurg de la cursuri cu câte o pâine şi un iaurt sub braţ, că