Ţiganii români de lângă Madrid spun că nu-i vor primi în taberele lor improvizate pe rromii expulzaţi din Franţa de teamă să nu-i fure. Nu trece o zi fără ca ziarele şi posturile de televiziune iberice să nu publice un reportaj cu ţiganii români care trăiesc în condiţii mizere, cerşesc şi fură în oraşele spaniole.

„Nu ne filmaţi. Acum am venit de la cerşit. Am dat toţi banii pe care i-am adunat pe mâncare la copii", strigă ţiganii care intră în tabăra de la periferia Madridului, nu departe de Aeroportul Barajas.

Citiţi şi:

Ilie Năstase, acuzat de instigare la ură rasială

Copiii nemţeni, campioni la tâlhării

Câteva cartoane, o rulotă sau chiar un autobuz au devenit casă pentru rromii plecaţi de două luni, doi ani, ba chiar şi zece din România spre Spania.

În locuinţele improvizate pe maidan e curăţenie, ba găseşti şi aparatură electronică de ultimă generaţie. Ţigăncile, cu lanţuri de aur la gât, gătesc şi îşi îngrijesc puzderia de copii. Ioana, născută pe lângă Ploieşti, are 38 de ani şi şase copii. Patru i-a luat la Madrid cu ea şi două fete măritate au rămas acasă în România. Locuieşte de trei ani în Spania.

Cu banii pe care-i adună cumpără de mâncare şi ce rămâne investeşte în casa din Bălţeşti. „Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. Şi românii, şi ţiganii aveau de muncă şi de mâncare", spune femeia. Povesteşte de momentul în care a plecat în Spania, cu frica-n sân de ce o aşteaptă printre străini:

„Am venit în Spania cu făcăleţul, un sac de mălai şi nişte cartofi fierţi în coajă. Nu ştiam ce mă aşteaptă aici" . Mai bine ca în România nu este nicăieri în lume, crede ţiganca. „Mai vorbeşti cu oamenii, mai ieşi la o plimbare, mai dai un bairam. Am ajuns aici pentru gura la copii", explică ea. Nu ştia o boabă spaniolă, dar s-a descurcat.

Nu primim alţi ţigani