Ultimele cercetări au dovedit ca dragostea este rezultatul un proces care implică 12 zone ale creierului, nicidecum doar fluturaşi în stomac.
A te îndrăgosti nu este atât de simplu precum pare, deşi se întâmplă foarte repede. Dragostea adevărată, profundă şi nebunească este rezultatul unei activităţi cerebrale rapide, dar complexe a creierului uman, potrivit studiului „Neuroimagistica dragostei", citat de The Independent.
Cercetarea demonstrază că anumite regiuni ale creierului, precum girusul frontal mijlociu şi cortextul cingular anterior, precum şi anumite substanţe chimice ca factorul de creştere nervoasă, dopamina şi oxitocina, sunt toate implicate în procesul iubirii. Unele din aceste zone ale creierului sunt, de asemenea, active şi responsabile pentru starea de euforie pe care oamenii o simt atunci când folosesc droguri, ceea ce sugerează că dragostea poate avea un efect similar cu cel al cocainei asupra creierului.
"Deşi multe teorii despre emoţie au inclus dragostea în categoria sentimentelor de bază, aceasta este mai mult decât atât. Iubirea include atât emoţii primare cât şi emoţii complexe, motivaţii direcţionate către un scop, felul în care o persoană îşi imaginează corpul în mintea sa, cunoaştinţele şi capacitatea de evaluare a îndragostitului", spune Stephanie Ortigue, doctorul care a coordonat studiul.
În centrul cercetării se află imaginile obţinute prin rezonanţa magnetică funcţională, sau fRMI, un instrument relativ nou care este folosit pentru a detecta activitatea celebrala. Cu cât o zonă a creierului lucrează mai intens, cu atât mai mult oxigen este consumat. Analiza fRMI detectează creşterea fluxului de sânge necesară pentru a furniza oxigen creierului. Cu ajutorul acestui instrument, specialiştii pot localiza exact zonele din creier implicate în procesele mentale precum instinctul sexual şi dragostea.
Acest instru