În noiembrie 1983, Ovidiu Ioaniţoaia îl intervieva în vestiar pe Lung la Bratislava, după Cehoslovacia - România 1-1, meciul care ne-a adus calificarea la Euro '84.
La 27 de ani de la imaginea de arhivă, Silviu Lung oferă un amplu interviu pentru un ziarist din noul val al Gazetei
"Nagyon reg nem beszeltem magyarul. A legjobb barataim magyarok". Silviu Lung a început surprinzător dialogul cu echipa "Gazetei", abordîndu-l pe fotoreporterul Vakarcs Lorand. "Nu am vorbit demult în maghiară. Cei mai buni prieteni ai mei sînt maghiari", a tradus zîmbitor. Silviu Lung e al nostru, al tuturor. Aşa ni-l amintim, aşa a fost, un uriaş cu inimă bună.
S-a născut la Sînmiclăuş, un sat din judeţul Satu Mare, unde, în vacanţă, ducea sufertaşul bunicilor care munceau pe cîmp. Cînd a împlinit un an s-a mutat împreună cu familia la Carei. După un deceniu s-a mai mutat o dată, de data aceasta în careu. Ne-am întîlnit la o cafea. I-am trimis întrebările pe colţul lung, a parat prompt şi a returnat precis, ca atunci cînd degaja balonul din mînă pînă în terenul advers.
- Aţi fost portar de la început?
- La început jucam în cîmp, cînd eşti mic îţi place să marchezi. Abia după vreo doi ani am început să stau în poartă. Locuiam la două minute de Şcoala Generală nr. 2 din Carei. Cînd aveam timp liber eram în curtea şcolii.
- Nu aţi fost tentat de baschet?
- Am făcut şi baschet, eram în echipa şcolii. Am jucat şi handbal, în clasa a opta făceam parte din formaţia liceului. La tenis de masă am fost vicecampion judeţean. Am practicat toate sporturile. La baschet am jucat şi coordonator, nu eram foarte înalt atunci. La 17 ani aveam 1,82 m şi am ajuns la 1,96. Tibi are 1,96, iar Silviu are 1,90.
- Cum v-a descoperit Universitatea Craiova la Carei?
- La 16 ani am debutat în Divizia C, la Victoria Carei. Ec