Ăştia, când aud dă cultură, nu scot pistolul. Scot o hotărâre dă guvern: pac! şi cortina cade. 638 de muncitori cu arta - din teatre, muzee şi alte intreprinderi d-astea care, după ce că nu produce nimica, mai şi zăpăceşte pă om dă cap - se vor duce la forţele de muncă, pentru binele bugetului consolidat. Dar cui dracu îi mai trebuie spectacol, când însăşi nota de fundamentare a Ministerului "Culturii" (M"C") e o capodoperă. O citeşti şi cazi pe spate din lojă. Cică "Principalul scop al restructurării instituţionale este acela al diminuării efectelor negative ale crizei, manifestate puternic asupra bugetului general consolidat şi care nu mai poate suporta cheltuieli nejustificate de performanţa obţinută".

Dacă analizezi cu creionul în mână, aşa şi e. Câte tone la hectar scoate Teatrul Naţional din "Livada de vişini", ă? De o sută de ani o joacă şi nu le-a dat prin cap să bage ceva la macerat, ca să bea şi gura statului o acciză. Plus că îşi bat joc de clienţi. Orice secretar de stat de la M"C", care s-a dus şi el să se cazeze la "Camerista", a putut constata că după o oră şi-un sfert l-au dat afară din sală. Abia apuci să te dezbraci în pijama şi să aţipeşti în fotoliu. Mă uitam pe schema de personal din "Eduard al III-lea". 52 de inşi pă scenă, nenică, şi unu' nu produce. Toţi joacă. Ia să se fi dus Caramitru de acum cinşpe ani la Oficiul de Şomerizare, să se reformeze profesional ospătar, tinichigiu, mecanic auto; economia era acum departe.

Luaţi-vă bilete în faţă, după ce dau ăştia drumul la HG, să vedeţi ce n-a visat nici tata lu Ceaikovski. Când o să sară lebăda în dublu şurub lateral-spate şi o să aterizeze direct pe lemnăraie, pentru că prinţul Siegfried, în loc să fie pe scenă s-o prindă pe ea, e la ANOFM să-şi ridice şomajul. Alte consecinţe nu văd. La muzeu - scrie pe etichete ce e, şi dacă nu scrie poţi să-ntrebi un badigard: "Ce păzeşti aci