Cu câteva luni în urmă am avut plăcerea să semnalez aici aventura minoră, dar kafkiană pe care am trăit-o în relaţia cu Fiscul român. Sursa: EVZ

Ei bine, ştiţi cum era refrenul acela obsesiv din Twin Peaks: it is happening again. Organizaţia unde lucrez a primit hârtie cu somaţie dură, ultimativă, ameninţând cu blocarea conturilor, pentru că nu şi-ar fi plătit impozitele şi CAS-urile. Suntem chemaţi de urgenţă în aceeaşi clădire celebră din str. Roma 7, să reglăm situaţia.

Ca şi data trecută - şi cum păţesc regulat mii de alţi contribuabili, din câte aud, care, la fel ca noi, primesc aceleaşi somaţii neliniştitoare - nu e nimic de reglat, pentru că impozitele au fost plătite cu rigoare matematică. După cum ne explică imperturbabil domnul de la Administraţia Financiară, vinovat este "Ministerul de Finanţe" care are un soft de calculator prost, ce nu face defalcările automate ale sumelor plătite de contribuabil în conturile unice de Trezorerie, către destinaţia lor finală: Casele de Pensii şi Sănătate, conturile impozitelor pe venit personal sau profit etc. Aşa că apărem cu deficite de plată pe anumite conturi, fără ca sistemul să vadă că sunt excedente corespunzătoare pe altele.

La fel ca deunăzi, suntem îndrumaţi să căutăm chiar noi prin organigrama Fiscului persoana care poate opera manual aceste defalcări virtuale, astfel încât falsele datorii să dispară. Paradoxul e că, deşi atât Administraţia Fiscală, cât şi Trezoreria sunt părţi componente ale Ministerului de Finanţe, ambele blamează "Ministerul" pentru încurcătură, iar noi ca externi ar trebui să mediem între ramuri ale aceleiaşi ierarhii ce-l are în vârf pe dl. Ialomiţianu.

Un al doilea paradox este că încurcături de acest gen au apărut după o reformă ce trebuia să facă mai uşoară sarcina noastră de contribuabili corecţi: în loc să virăm fiecare sumişoară în contu