România va ieşi mai greu din criza economică decât alte ţări. Societatea este atât de prost aşezată încât reformele autentice se află încă la ani distanţă. Dar criza ne oferă radiografia exactă a minciunilor care ne bântuie viaţa. Fără ele, am trăi mai bine. Garantat.

Traian Băsescu a spus că guvernul Boc trebuie să-şi asume răspunderea asupra legii salarizării unice. Ar fi a doua oară într-un an, cu acelaşi premier. Guvernul Boc a anunţat de asemenea că îi va asuma răspunderea asupra legii educaţiei pentru că dacă textul va fi supus votului în Parlament, reforma Funeriu nu are nici o şansă să treacă. Cu alte cuvinte, autorităţile admit că ceea ce propun este respins nu numai de societate, care creditează PDL cu sub 15% încredere, ci şi de Parlament, dar insistă. Imaginaţi-vă însă ce se va întâmpla cu aceste legi, nedorite de nimeni, când PDL nu va mai fi la guvernare. Vor fi cu siguranţă schimbate. Nu se va pune deci piatră pe piatră la temelia statului. Deci, de ce e mai bună politica de forţă decât negocierea? Nu e, „scopul scuză mijloacele" e o minciună.

PDL ar vrea ca parlamentarii coaliţiei să nu voteze deloc la moţiunea de cenzură preconizată săptămâna viitoare. Se tem că mulţi vor sări în tabăra opoziţiei. Încalcă cu alte cuvinte, articolul 69 din Constituţie care spune că „orice mandat imperativ este nul", adică orice parlamentar are dreptul să decidă ce e mai bine pentru alegătorii săi, chiar împotriva liniei de partid. Articolul cu pricina a fost folosit însă masiv la alcătuirea grupului independenţilor, absolut necesar existenţei actualului cabinet. Deci când e bun traseismul politic? Niciodată, măsluieşte votul dat la alegeri de cetăţeni. Doar că fără independenţi guvernul Boc ar fi căzut demult.

Preşedintele Băsescu a spus că oamenii de la Finanţe nu au dreptul să protesteze pentru că liderii lor de sindicat şi foştii titular