- Editorial - nr. 653 / 19 Octombrie, 2010 Dupa evenimentele de la Timisoara (si din celelalte orase ale tarii) din decembrie 1989, intrebarile, multe obsesive, au fost intoarse pe toate partile, dar putine au fost concluziile demne de luat in seama, timp de 21 de ani! S-a scris mult. Au aparut carti. Au fost vehiculate pareri controversate. Cine a tras in noi? A fost sau nu lovitura de stat? A fost revolutie? Revolta populara? Cartile semnate de Alex Mihai Stoenescu si de generalul Victor Athanasie Stanculescu (direct implicat in evenimentele acelor zile) de multe ori nu au avut darul sa lumineze, ci, dimpotriva, mai mult sa intunece, sa tulbure zone ale desfasurarii momentelor dramatice, de un tragism cutremurator, din acele zile. "Biet roman saracu'", lasat ca la intersectie, sa priveasca ba intr-o parte, ba in cealalta, derutat, in aceasta intersectare a opiniilor, unele total aiurea, nu stie ce sa mai creada. Presa _ cainele acesta de paza al democratiei, reprezentand cea de a patra putere in stat _ a incercat sa scoata la lumina adevarului dovezi inatacabile, declaratii ale martorilor, dar, in pofida unor documente, de multe ori, cele petrecute la Timisoara si in tara au fost lasate, din anumite interese, in acelasi con de umbra. Dimensiunea militara si cea politica, mereu in sensuri contrare, au determinat situatia cetoasa a baterii pasului pe loc. Concluzia: nimeni n-a tras! Niciun suspect? Niciun vinovat? Un amanunt este cat se poate de clar: "Nicio autoritate nu a putut produce numele unui terorist care sa fi actionat in timpul evenimentelor din decembrie 1989!". Dar oamenii au murit! Vom afla, oare, candva, adevarul gol-golut? Sa incercam, in acest "puzzle" al evenimentelor, sa ridicam un colt din patura cenusie a acelor vremi, parcurgand file din cartea "1989: Dintr-o iarna in alta... Romania in resorturile secrete ale istoriei" a generalului Aurel I.