A reuşit să „convertească“ spre filosofie sau psihologie zeci de elevi care urmau un profil real la Colegiul Naţional Silvania din Zalău. Iar relaţia cu elevii săi a devenit şi lait motiv pentru volumul de versuri şi eseuri, pe care l-a publicat în urmă cu puţin timp.

Nu s-a regăsit în pian sau mandolină, iar pentru teatru era cam timidă. Aşa că, Mirela Chiş a ales să urmeze facultatea de filosofie. „O alegere potrivită, cred eu, pentru o fată visătoare, romantică. Filosofia te ajută să te cunoşti pe tine însuţi sau să te redescoperi“, explică profesoara de filosofie.

Scrie încă din adolescenţă, dar până în acest an n-a publicat nimic, pentru că – susţine ea – n-a căutat niciodată „confirmarea socială“. „Pentru mine scrisul are un rol terapeutic. Mă detensionează, iar singurele momente în care scriu sunt cele de criză. Publicarea acestei cărţi, „Piscul din Adâncuri“, a fost o datorie faţă de mine însumi şi, totodată, o promisiune îndeplinită faţă de divinitate”, mai spune profesoara poetă.

„O carte testament, confesiune, o formă publică de catharsis“. Aşa îşi caracterizează Mirela Chiş primele pagini ale lucrării, care a văzut lumina tiparului. Cartea este dedicată propriului copil, dar şi elevilor, pe care-i numeşte „copii sufleteşti“.

Poezia „Piscul din adâncuri”, care dă şi titlul volumului, îi este dedicată lui Ovidiu Milaş, tânărul din Zalău care şi-a piedut viaţa în această primăvară în lacul de la Beliş. „Ovidiu era un elev care-mi sorbea cuvintele în timpul cursurilor şi un interlocutor deosebit“, îşi aminteşte Mirela Chiş.

Ce-i place?

În momentele de răgaz, profesoara de filosofie preferă să se relaxeze citind. Şi cum profesia reprezintă pentru ea şi o pasiune, Mirela Chiş susţine că-i place să citească operele scrise de marii filosofi. La capitolul „scriitori preferaţi“, Nietzsche ocupă de depart