Pentru decizia CEDO prin care statul român este obligat ca în termen de 18 luni să remedieze problema restituirii bunurilor confiscate de regimul comunist, în sensul instituirii unui mecanism funcţional de retrocedare şi compensare, în caz contrar riscând chiar excluderea din Consiliul Europei, trebuie să le mulţumim, în ordine, următorilor: Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc şi ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Traian Băsescu. Lor şi guvernelor pe care le-au condus, judecătorilor, politicienilor şi armatei de funcţionari (pe când o grevă spontană pentru stimulente şi sporuri în contul muncii la dosarele de retrocedare?), care de 20 ani nu au vrut şi nu au fost în stare să reglementeze această chestiune, tuturor acestora trebuie să le aducem omagiul pentru faptul că România a reuşit să o ia înaintea Rusiei şi Turciei (şi ele campioane la procesele la CEDO), alegându-se cu decizia pilot din 12 octombrie.
Să fim însă corecţi. Dacă de la Iliescu şi urmaşii lui admiratori ai lui Che Guevara nu aveam niciun fel de aşteptări, ţinând cont că şi în ziua de azi ei cred că bogaţii (alţii decât ei şi mogulii lor, evident) sug sângele poporului şi că dreptul de proprietate se referă la pensie şi salariu, de la partidele care se autoproclamă singurele autentice de dreapta aveam speranţe justiţiare. Cu alte cuvinte, adevăraţii vinovaţi pentru condamnarea fără drept de apel a României sunt CDR - în timpul căreia nu s-a reuşit nici măcar adoptarea unei legi reparatorii în adevăratul sens al cuvântului, PNL - care timp de 4 ani a fost la butoanele instituţiilor de care depindea rezolvarea administrativă a despăgubirilor şi retrocedărilor, inventator al inutilului şi clientelarului Fond Proprietatea, PDL - continuator al neputinţei predecesorilor.
Motivele pentru ca
