Tizul celebrului scriitor francez, un bucureştean, a trăit ani de zile în Franţa din spargeri, dar a ajuns într-o puşcărie din România pentru o crimă comisă la beţie. Aici s-a apucat de pictură. Victor Hugo susţine că hoţii români se ocupă cu mărunţişuri şi ajung după gratii pentru „găinării“. În schimb, el fura bijuterii de mare valoare de la parizieni.

Românul Victor Hugo are 39 de ani şi s-a născut în Bucureşti. Şi-a primit numele de la naşul său, coleg de redacţie cu mama sa la ziarul „Informaţia" din Bucureşti.

„Le‑a plăcut lor cum scria Hugo şi m-am ales cu nume de romancier", a explicat bărbatul. La 20 ani de ani, Victor Hugo a plecat în străinătate. Şi-a ales ca destinaţie Franţa, Parisul, unde a încercat să‑şi facă un rost. Nu a făcut‑o muncind cinstit însă, ci ca hoţ de lux, până în 1993.

În echipă avea alţi doi români. Îşi alegeau apartamentele şi casele în funcţie de proprietarii plini de bani pe care îi „pescuiau" din magazinele de lux. Acţionau în timpul zilei, când aceştia erau plecaţi.

„Îi urmăream pe cei care cumpărau bijuterii de lux. Intram în casele lor pe fereastră şi le goleam de bani şi bijuterii. Lucram cu mănuşi, eram rapizi şi nu lucram cu alţi români. Aveam încredere în noi şi eram o echipă indestructibilă. Nu ne-a prins nimeni, niciodată", a povestit Victor Hugo.

Prinţ, nu cerşetor

Viaţa era uşoară. Pe de o parte, numele îl ajuta să scape uşor în caz că vreun poliţist îl lua la întrebări. „Când mi‑am făcut actele în Franţa m-am lepădat de numele Tănase şi am rămas doar cu Victor Hugo. Câştigam imediat simpatia funcţionarilor, a poliţiştilor care mă prindeau cu radarul. De fiecare dată când scoteam actele din buzunar declanşam zâmbete şi scăpam de toate problemele", a povestit bărbatul.

Pe de altă parte, profitul obţinut din hoţii era „investit" tot în bunăstarea celor trei.

„Am trăit ca