Avea în mână materie de-o grevă exemplară. Şi n-a făcut-o. A ales să ţipe la televizor, în cor cu ceilalţi sindicalişti, luându-l la rost până şi pe şeful FMI, când îl avea în buzunar chiar pe ministrul de Finanţe (Pogea / Vlădescu / Ialomiţianu), care făcea legea proastă în MF.
V. Marica însă nu avea niciun interes, mai ales personal, să dea în vileag matrapazlâcuri din MF. Ele au explodat odată cu răzmeriţele de săptămâna trecută, când au ieşit la suprafaţă istorii încâlcite şi bine tăinuite cu sporurile şi stimulentele finanţiştilor, de la directori şi până la şoferi & bufetieră. Stimulentele astea care stimulau clientela au însemnat, în 2009, 1,1 miliarde de lei noi, din care 80% erau păpaţi doar în MF şi nu figurau în cheltuielile cu personalul. Adică erau scutite de contribuţii sociale.
De ce nu a ieşit Marica să denunţe practica asta murdară, prin care tocmai contribuţia pe şomaj, de pildă, nu se plătea? Mai ales că ştia bine cum stă treaba de la propria-i nevastă, directoare în MF? Această nevastă avea, până în urmă cu două luni, graţie stimulentelor + sporuri, 100 de milioane de lei vechi pe lună (şi ca ea mulţi fericiţi). Odată cu tăierile, nevasta Marica s-a pomenit doar cu ridicola sumă de 30 de milioane de lei vechi. Cum indemnizaţia soţului sindicalist rămâne confidenţială (de-aia e bună la casa omului ANI), chiar ne întrebăm cum va achita familia Marica rata la bancă pentru casa din Otopeni. S-a pus de o spontană şi am aflat, în fine, de răul trai al bugetarilor din câteva ministere.
Stupoare însă, Marica şi-a depus mandatul de şef sindical: Mi-am dat demisia de onoare, pentru că nu am reuşit să managerizez bine protestul. Am oprit o acţiune superbă, care mergea foarte bine, spune şeful Sed Lex. (Aud că şi alţi eterni şefi sindicali stau cu mandatul în mână.) Spre marea dezamăgire, ne gândim, a PSD, care cheamă sindicatele la lu
