Departe de războaiele inutile şi stupide ale Ligii I, Victor Piţurcă le dă peste nas cârcotaşilor.
România fotbalistică este transpunerea în oglindă a societăţii pe care o trăim. Fraţii Becali îi pot lua oricând locul lui Vîntu, sau Naşul Sandu poate fi Băsescu, păstrând proporţiile. Vă daţi seama în ce ţară trăim dacă ne raportăm zilnic la numele de Băsescu şi Vîntu? Dar să lăsăm politica şi să trecem la fotbal.
Desfiinţat de presă pentru metodele de la echipa naţională, apoi acuzat că ar fi încercat să-i ia Steaua lui Gigi Becali, Victor Piţurcă s-a întors în locul natal, în Craiova, undeva pe strada Câmpia Islaz, situată chiar în spatele legendarului „Oblemenco”. S-a întors la echipa care nu mai sperie pe nimeni de 20 de ani, dar respiră prin suporterii care se aprind la fiecare victorie şi trăieşte intens şi edulcorat din performanţele Craiovei Maxima.
De numele lui Piţi se leagă şi ultima performanţă a oltenilor, un loc doi în sezonul 1994-1995. Ştiinţa lui Piţurcă nu mai creşte în presă prin scandaluri, ci o face în clasament, prin joc şi valoare. Puştii maturizaţi în ultimii cinci ani nu sunt Lung, Balaci, Beldeanu, Ştefănescu, Donose, Crişan sau Cămătaru. Ei sunt Lung jr, Dănănae, Găman, Bărboianu, Prepeliţă, fraţii Costea şi Dina, nume de care tot auzim din 2005, dar vorba lui Piţurcă: „Să se umple stadionul cu Vasluiul, să vadă lumea ce înseamnă Craiova!”.
Apropo, Răzvan Lucescu era lăudat pentru seriile de 0-0 şi 1-1 la Braşov, după care a ajuns la naţională în locul lui Piţurcă. Cu FC Braşov, Lucescu a terminat pe poziţia a noua, la fel ca şi Viorel Moldovan, sezonul trecut, antrenor care nu primise niciun ban timp de un an. Vrem, nu vrem, de numele lui Piţi se leagă ultimele calificări ale naţionalei mari şi de tineret, plus Steaua anilor 2000, după care suspină şi astăzi Gigi Becali. Întrebare cu tâlc: Cine e mai antrenor, L
