Volumul postum al lui Kurt Vonnegut denunţă atrocitatea şi prostia violenţei. Acum în librăriile din România, „Retrospectivă asupra Armaghedonului. Scrieri inedite despre război şi pace“ oferă o imagine tulburătoare a războiului.

În discursul pregătit în 2007, chiar în luna în care s-a stins, pentru un eveniment de la Clowes Hall, Indianapolis, cunoscutul prozator american, una dintre vocile cele mai puternice ale literaturii contemporane, a scris, cu umorul, ironia şi cinismul pentru care cărţile lui sunt atât de apreciate, despre prezent, trecut şi viitor. Kurt Vonnegut. propunea auditoriului posibile antidoturi la stările create de un prezent apocaliptic:

„Şi ce ar trebui să facem în timpul acestei Apocalipse? Ar trebui să fim neobişnuit de buni unii cu alţii, asta categoric. Dar nici n-ar trebui să mai fim atât de serioşi. Glumele ajută mult. Şi luaţi-vă un câine, dacă n-aveţi încă."

Discursul face parte din volumul publicat acum de Editura Humanitas, care conţine ilustraţii ale autorului. Textele inedite cuprinse în această carte sunt „diatriba finală", cum au susţinut criticii din străinătate, a unui spirit pacifist care a cunoscut direct războiul.

Satirist de primă mână, scriitorul nu a uitat niciodată ce a învăţat în anii '40, după ce s-a înrolat în armata americană şi a fost luat prizonier de război la Dresda, în 1945, supravieţuind bombardamentului asupra oraşului, la scurt timp înainte de încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

De altfel, cruda experienţă a stat la baza unora dintre cele mai cunoscute romane ale sale, „Abatorul cinci" şi „Cruciada copiilor: Un dans obligatoriu cu moartea". Volumul publicat acum în România cuprinde chiar scrisoarea pe care tânărul soldat Vonnegut i-a trimis-o familiei la 29 mai 1945, după bombardamentul de la Dresda.

Rănile nu se vindecă

Alături de acest text, în carte se