Este un împătimit al artelor, desenează, cântă şi dansează iar aceste pasiuni l-au ajutat mereu să treacă mai uşor prin viaţă.

Puţini sunt cei care ştiu că în spatele uniformei albastre de jandarm se ascunde un artist. Florin Oancea îşi aminteşte cu drag de perioada când a învăţat să deseneze, la îndemnul tatălui şi ajutat de fraţii mai mari.

“Fiind cel mai mic din familie, tot timpul mă băgam între fraţii mei. De aici ne luam la bătaie iar eu le spuneam părinţilor. Atunci tatăl mi-a spus că nu vrea sa mai audă de certurile dintre noi dar m-a pus să desenez lucrul cu care m-au bătut. Fraţii mei, ştiind de treaba asta, se făceau că dau în mine cu tot felul de obiecte complicate ca să mă provoace şi mă chinuiam să desenez obiectele pentru a le arăta tatălui. Aşa am început să desenez, cred că aveam vreo cinci ani”, povesteşte jandarmul.

Când i-au descoperit talentul, atât familia cât şi profesorii l-au stimulat să meargă mai departe. "Foarte mult am început să desenez în liceu, în clasă, făceam portretele colegilor. În liceu am avut o expoziţie permanentă pe holul cancelariei, din anul I şi până în anul IV. Concursurile între licee şi Cântarea României erau foarte importante. Eu eram polivalent, am studiat şi chitara, cântam folk, dansam şi participam la toate. Când începeam concursurile, eram înscris la toate”, îşi aminteşte Florin Oancea.

S-a specializat pe caricatură şi a continuat să facă lucrări atât în armată, dar şi mai târziu când s-a angajat la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Buzău. “Am făcut foarte multe lucrări. Am continuat în armată, cu glume între colegi. Apoi când am intrat în Jandarmerie, în 1996, am început să fac caricaturi pentru ziarul Amprenta, timp de vreo doi ani”, ne-a declarat jandarmul.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum se împacă arta cu meseria de jandarm?

Desenul şi ch