Preşedintele Franţei, Nicholas Sarkozy, nu are loc de întors în această problemă. În vara care a trecut, întregul guvern s-a cutremurat, scrie revista americană Vanity Fair. Ca Richard Nixon la vremea la care a început afacerea Watergate, în 1972, Sarkozy nu s-a aşteptat la asta. Preşedintele le spunea francezilor că trebuie să muncească mai mult şi plănuia să mărească vârsta de pensionare de la 60 la 62 de ani şi de la 65 la 67 de ani.
Ultimul conducător care a încercat asta a fost Jacques Chirac, în 1995, iar iniţiativa lui a dus la o grevă de 3 săptămâni. De data aceasta, însă, Sarkozy avea de partea lui o criză economică internaţională, care justifica acţiunile drastice, şi un ministru al muncii exemplar, Eric Woerth.
Totuşi, o bombă cu ceas ticăia deasupra omului lui Sarkozy: e vorba de soţia lui Woerth, Florence, care se ocupa de averea moştenitoarei imperiului L'Oréal, Liliane Bettencourt.
De la probleme de familie la afaceri necurate
Bomba cu ceas ticăia, de fapt, din decembrie 2007, când Françoise Bettencourt Meyers, fiica lui Liliane Bettencourt, decide să rescrie istoria. Îngrijorată că mama ei - văduva moştenitoare a imperiului L'Oreal - este exploatată de prietenul ei, artistul François-Marie Banier, fiica îl dă în judecată pe pe artist, acuzându-l că abuzează de bunăvoinţa bătrânei doamne, care i-ar fi oferit cadouri de peste 1,3 miliarde de dolari. Bai mai mult, Meyers încearcă să-şi plaseze mama sub atenta supraveghere a unui gardian, speriată de vestea că Banier plănuieşte să fie adoptat de Liliane Bettencourt.
Până aici, nimic neobişnuit: un conflict de familie spumos, pe placul tabloidelor. Doar că în 16 iunie, drama familială se transformă într-un uriaş scandal public cu implicaţii politice după ce site-ul de investigaţii Mediapart publică fragmente din conversaţii înregistrate dintre Liliane Bettencourt, şeful consilieri
