…iata o dilema noua in Dilema Veche (alt joc mai facil de cuvinte n-am gasit).

Se mai cunoaşte prietenul la nevoie, mai este el o prezenţă fizică în viaţa noastră, o persoană care îţi bate la uşă fără să te anunţe ca să te întrebe pur şi simplu „ce mai faci“? (…) Care mai este diferenţa între prietenii cu care stai la o bere şi cei cu care bei o bere virtuală pe Facebook? Sînt aceiaşi? Sau unii dintre ei sînt mai prieteni decît ceilalţi? - se intreaba Adina Popescu in argumentul ce precede tema saptamanii.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii

…mai multi invitati si-au dat cu parerea – printre care si suprasemnatul:

Cu prietenia m-am întîlnit înainte de-a apuca să pun piciorul în America. Doar avionul ce-şi pusese roţile. Ajunsesem pe aeroportul din New York, de unde trebuia să repornim spre Chicago, şi rămăsesem singurul pasager. Un negru simpatic, în salopetă, a intrat să facă puţină curăţenie pînă la urcarea celorlalţi. „What’s up, buddy?“ – („Care-i treaba, amice?“) – m-a întrebat în timp ce dădea cu aspiratorul pe sub picioarele mele. Treaba era că eu încă nu aveam viză de SUA şi nu puteam coborî din avion decît la Chicago. Aveam doar o sută de dolari în buzunar şi de-abia dacă înţelegeam frînturi din ceea ce se vorbea în jurul meu. Engleza de-acasă nu se prea potriveşte cu cea din tîrg. Pe scurt, treaba era că eram uşurel disperat. Păi cum să-i spun toate astea şi, mai ales, de ce? Avea el altele pe cap. Ştia şi el, ştiam şi eu. Oi fi fost eu disperat, dar nici într-atît. Am bîguit ceva ce a fost acoperit de zgomotul aspiratorului şi, oricum, nu interesa pe nimeni. Prietenul meu american a dat şi el din cap şi a dispărut la fel de repede precum apăruse. A fost primul, dar nici pe departe ultimul.

În ciuda zvonurilor, America rămîne o ţară principial prietenoasă. Poate prea prietenoasă. Prietenoasă pînă-ntr-acolo înc