Operațiunile vamale efectuate după 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, se conformează termenului de prescripție de trei ani din legea comunitară, și nu celui de cinci ani din legislația românească, avertizează consultanții Deloitte Tax.
„Practic, eventualele datorii vamale suplimentare care privesc importurile efectuate în perioada 1 ianuarie 2007 - 20 octombrie 2007 nu mai pot fi legal comunicate contribuabilului de către organele fiscale, pentru că a expirat termenul de trei ani prevăzut de Regulamentul UE. Excepție fac doar cazurile în care datoriile vamale cad sub incidența procedurii de urmărire penală”, spune Mihai Petre, Manager Taxe Vamale și Accize, Deloitte Tax.
„Ce înseamnă acest lucru? Pe de o parte, acest termen pune presiune mai mare pe organele vamale pentru a efectua controlul operaţiunilor în trei ani de la data acceptării declaraţiei vamale. Pe de altă parte, termenul este mult mai favorabil contribuabilului, deoarece reduce cu o treime suma majorărilor şi penalităţilor pe care datoria vamală le-ar putea genera (de la 90% la 60%, dacă ne referim la noul mod de calcul al dobânzilor şi penalităţilor aplicabil de la 1 octombrie 2010, respectiv o dobândă de 0,04% pe zi de întârziere, plus 15% din sumă pentru întârzieri de peste 90 de zile)”, mai spune managerul Deloitte Tax.
De la data aderării la UE, România este obligată să aplice Regulamentele comunitare, inclusiv pe cel care a instituit Codul Vamal Comunitar, adică Regulamentul 2913/1992.
Deși legislația națională (atât Codul de Procedura Fiscală, cât și Legea 86 privind Codul Vamal al României), impune un termen de cinci ani pentru prescripția datoriilor vamale, un Regulament UE este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru (articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Euro
