Mi-a placut experimentul jurnaliştilor de la Rl, cel cu bicicleta furată în miezul zilei. Un tânar leagă bicicleta într-o zonă aglomerată, apoi altul vine să-i rupă antifurtul cum poate. Mai exact cu bomfaierul, cu dalta şi ciocanul şi cu nepriceperea unui hoţ neexperimentat. Cei de faţă reacţioneză cu teamă, se dau la o parte, că n-au motive să se pună cu un potenţial hoţ pentru o bicicletă de pe stradă. Sau poate că tânărul cu aspect decent chiar şi-a pierdut cheia, aşa cum spune în rarele dăţi când cineva îl întreabă. Mi-a placut şi de domnul care i-a sugerat să nu zgârie gardul din faţa blocului. Sugestia clişeu face parte din gândurile bune ale românului dislocat cu forţa de la sapă la oraş, deci n-ar trebui să mă enerveaze regizorii români când le reiau de fiecare dată în filmele lor.

Ce am învăţat din povestea asta? Cât timp nu propietarul este cel care întreabă hoţul „ce faci acolo?”, omul n-are niciun motiv să ezite. Ce a învăţat hoţul din treaba asta? Cât timp propietarul nu e acolo, el poate să-şi vadă liniştit de bomfaier. Din câte văd, ciclistul a încurcat-o în ambele variante, şi asta mă face să mă întreb dacă experimentul îi ajută. Bineînţeles că nu. Scopul a fost să ne arate pasivitatea oamenilor de pe stradă. A românilor, ne bate un gând masochist, deşi acelaşi experiment s-a făcut cu la fel de mare succes şi la NY.

Concluzie: deplasaţi-vă cu bicicleta numai de acasă până …acasă, să fiţi siguri.

Mi-a placut experimentul jurnaliştilor de la Rl, cel cu bicicleta furată în miezul zilei. Un tânar leagă bicicleta într-o zonă aglomerată, apoi altul vine să-i rupă antifurtul cum poate. Mai exact cu bomfaierul, cu dalta şi ciocanul şi cu nepriceperea unui hoţ neexperimentat. Cei de faţă reacţioneză cu teamă, se dau la o parte, că n-au motive să se pună cu un potenţial hoţ pentru o bicicletă de pe stradă. Sau poate că tânărul cu aspect dec