Cât de corectă mai este miza pe dolar pentru investitorii români, acum când „moneda de rezervă a lumii" pierde teren în faţa altor valute internaţionale?
Alcătuirea unui portofoliu valutar cât mai „diplomat", în condiţiile unei Uniuni Europene încă ameninţate de datoriile suverane şi ale unor State Unite ale Americii în care banca centrală „ameninţă" cu un nou val de lichidităţi dacă economia încetineşte iar, pare la fel de sensibilă ca arbitrarea finalei Cupei Mondiale la fotbal. O decizie greşită poate schimba soarta întregului „meci" dus de monedele în care ţi-ai plasat banii.
SCHIMBĂRI IMPREVIZIBILE. Cutremurul financiar cu epicentrul în Grecia, care a zguduit în primăvara acestui an Uniunea Europeană, a alimentat, în urmă cu numai cinci luni, proiecţii de curs care pariau aproape la unison pe o inevitabilă paritate euro/dolar. Fonduri de hedging, printre care şi cel al lui George Soros, vedeau, în primul trimestru din 2010, euro ajuns la paritate cu dolarul în cel mult un an. Bancnota verde câştiga rapid teren în faţa euro: în data de 7 iunie, cotaţia perechii valutare EUR/USD atingea istoricul 1,1917. Iar pe 29 iunie, leul se afla serios în corzi în faţa unui dolar care se apreciase cu 21,4% faţă de începutul acestui an, la 3,5697 lei. Au fost suficiente însă numai cinci luni pentru ca pieţele financiare să revină la sentimente mai bune faţă de euro (EUR/USD se tranzacţionează acum la 1,36), toate previziunile să fie aruncate în aer şi, implicit, pentru ca dolarul să se poziţioneze faţă de leu pe un palier cu numai 4% mai sus comparativ cu ianuarie 2010.
Astfel că, atunci când vine vorba despre plasamentele românilor în valuta „unchiului Sam", economiştii-şefi ai principalelor instituţii de credit din ţara noastră folosesc o singură sintagmă: investitori sofisticaţi. „Evoluţia cursului euro/dolar este o mare necunoscută pentru jucători, din