Un preot a spus "NU". Ministrului Educaţiei i-a fost refuzat dreptul de a fi naş. Marţianului trist, rătăcit pe planeta noastră, debusolat într-atâta încât a ajuns tocmai în România, unde a fost aclimatizat forţat, sub numele de Daniel Funeriu, acestei existenţe deci, un preot ortodox, dintr-o biserică românească, nu i-a dat voie să fie naşul de botez al unui copil. Uite-aşa, zbang! Ca o torpilă care explodează la ţintă. Nu. Nu se poate. De ce? Pentru că faţa ministerială se declarase pe un post de televiziune ateu. Carevasăzică, atunci dă-te, dom'le, la o parte, că poate vrea dumnealui, sau dumnealui. Jalnic.

Funeriu Daniel. Această întâmplare a ţării noastre. Referindu-mă la el vreau să mă cantonez în metafizica de cartier. Să mă folosesc de instrumentele logice pe care le găsesc la colţul blocului. Bre, aşa, în principiu, dacă eşti ministru, mă rog, V.I.P., persoană publică, nu e bine să declari în piaţă că eşti ateu. Nu e numai o chestiune de imagine, deşi, aoleu, când vine vorba de partid, ferească Sfântul! Da' nu e vorba numai de PR, repet. E vorba pur şi simplu de a-ţi activa niţel neuronii, de a băga puţină benzină în creieraş şi de a-ţi acorda un răgaz de gândire. Că cine ştie? Sunt chestiuni pe care trebuie să le tratezi cu deferenţa şi rigoarea de cuviinţă. Hai să zicem că Daniel a stat destul pe gânduri şi gata!, s-a plictisit şi a tras o concluzie definitivă. A citit până şi-a făcut capu' pătrat pe tema asta şi nu mai încape nici o discuţie. OK. Nene, da' tu eşti ministrul Învăţământului. Carevasăzică ai oarece responsabilităţi în privinţa dimensiunii metafizice a naţiunii române. Ca ministru al Educaţiei, zic eu, trebuie să simţi sufletul poporului ăstuia. Sau ce, vorbesc prostii, nu-i aşa?

Bine, dom'le, dacă tot te-ai declarat ateu ca o vedetă tv care vrea să facă audienţă, cât de prost să fii să te duci după aia să botezi un cop