P-DL a scris mare, cu deputaţi, pe Dealul Parlamentului: TVA de 5% pentru alimente, pensiile sub 2.000 lei nu sunt impozitate. Culmea e că partidul lui Boc n-a vrut, dar a votat. Ascultători, precum oile proptite între uluci de Flutur pe dealurile Bucovinei, pedeliştii au ridicat mâinile la semn, dar semnul a fost greşit. Fără să realizeze ce a făcut, Ioan Oltean a jubilat la prezidiu: "290 de voturi pentru, zero abţineri, zero voturi împotrivă, ca la Marea Adunare Naţională". După aia, toţi se dădeau de toţi pereţii pentru a schimba schimbarea politicii fiscale, dar este greu: Parlamentul suveran la cap s-a pronunţat. Totuşi, aici nu mai este vorba de prostie cu imunitate în stare pură sau, cum îi zic unii aleşi, de o "eroare de tehnică legislativă". Proşti sau mai puţin proşti sunt deputaţii noştri, poporul i-a ales. E vorba de o demonstraţie clară a falimentului principiului votului uninominal, care n-are nicio legătură cu IQ-ul respectivilor. Cum ar veni, avem 290 de inteligenţe unice, de 290 de inşi aleşi bucată cu bucată de grupuri de cetăţeni care, uneori au interese divergente, de 290 de reprezentanţi a şase partide diferite plus independenţii, avem o problemă gravă care îi afectează pe absolut toţi românii şi ce obţinem? Unanimitate de poziţii, ca în Bucovina oilor-litere. Mai are rost să vorbim de consecinţele economice ale acestor legi, de câte miliarde se pierd sau se câştigă la buget, dacă în Parlament nu ştie Dreapta ce face Stânga şi invers?
Aici e utilă o comparaţie cu o democraţie funcţională, unde responsabilitatea nu e doar o vorbă goală. În America anului 1941, după atacul japonezilor de la Pearl Harbor lansat fără o declaraţie de război, indignarea opiniei publice era uriaşă. Camera Reprezentanţilor trebuia să îndeplinească formalitatea de a vota intrarea SUA în război dar, surpriză! Votul n-a fost unanim, o femeie, Jeannette Rankin a v
