M-am convins de multă vreme că guvernanţii sunt complet rupţi de realitate, de problemele cu care se confruntă oamenii, de starea adevărată a naţiunii. Întoarcerea către popor e doar o sintagmă vehiculată de partide atunci când se apropie vreo campanie electorală, care apoi este repede uitată.
Politicienii în general şi cei de la putere în special nu realizează - pentru că nu pot sau pur şi simplu nu vor - ce şi pe cine guvernează de fapt. Orice întrebare concretă legată de modul în care se poate trăi cu trei, patru sau şapte sute de lei pe lună, adresată cuiva de la putere, este tratată ori cu aroganţă, ori cu indiferenţă, ori pur şi simplu ocolită. Ba mai mult, au impresia că se exagerează într-o astfel de problemă, că presa este cea care dă senzaţia că oamenii o duc greu sau ridică neputincioşi din umeri, spunând că astea sunt resursele bugetare şi cui nu-i convine n-are decât să plece din ţară.
Şi asta pentru că nici preşedintele, dar nici primarul nu ştiu cum e să ai un venit atât de mic, să ai familie, copii, rate, facturi, probleme. Nici premierul şi nici parlamentarul nu se pot pune cu adevărat într-o astfel de postură din simplul motiv că n-au avut niciodată un venit atât de mic. Nici ministrul şi nici şeful de consiliu judeţean n-au fost nevoiţi să trăiască vreodată atât de rău. Indiferent de funcţia ocupată sau de partidul din care fac parte, toţi aceştia trăiesc într-o lume paralelă realităţii cotidiene a omului simplu. Ei au impresia că o grevă spontană nu poate fi niciodată declanşată pur şi simplu din cauză că unor oameni le-a ajuns cuţitul la os. Dimpotrivă, tot timpul văd conspiraţii, aranjamente, chestii premeditate şi bine calculate. Niciodată nu vor putea crede că o formă de protest poate fi iscată pur şi simplu din disperare. Nu, vor vedea intenţii ascunse, manipulări, tentative de lovitură de palat... Din spatele fumuriu a
