Cetatea era renumită odinioară pentru crescătoria sa de şoimi. Păsările răpitoare erau folosite pentru vânătoare de către nobili.

Soimoş, cetatea unde altădată nobilii îşi creşteau şoimii, acum este lăsată în paragină. Nici măcar drumul de acces de la şosea până la cetate nu a fost amenajat, aşa că unii se aventurează să urce, alţii o privesc doar de la baza dealului sau o admiră din goana maşinii. Nu sunt bani pentru prezent, iar pentru conservarea trecutului, nici atât. Deşi este criză economică, Consiliul Judeţean Arad încearcă să salveze cetatea Şoimoş de la degradarea continuă la care este supusă. Costurile unei reabilitări se ridică însă la 10 milioane de euro.

Numele cetăţii Şoimoş provine din cuvântul maghiar Solymos şi derivă de la activitatea care a făcut-o celebră în Evul Mediu: creşterea şoimilor de vânătoare. Cetatea a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea de către o familie nobiliară. Istoricii au presupus că ar fi vorba despre Paul, ban de Severin, între anii 1272 şi 1275, care a cedat-o mai întâi fratelui său Nicolae, iar apoi nepotului său de frate, Posa, fiul lui Ioan, în anul 1278.

Cetatea secesioniştilor

Rolul ei militar s-a manifestat în conjunctura în care s-a derulat mişcarea centrifugă a Transilvaniei şi a vestului Ungariei, sub autoritatea voievodului Ladislau Kan. În 1335 a devenit cetate regală, iar pe timp de pace a fost păzită de doar 12 ostaşi. În 1453, Şoimoşul a ajuns în stăpânirea lui Ioan de Hunedoara, care a executat importante lucrări de reconstrucţie. Au fost aduşi constructori italieni care au muncit mai bine de un an pentru ca cetatea Şoimoş să fie modernizată. În vremea lui Matei Corvin, cetatea a fost zălogită şi a fost stăpânită de mai multe familii nobiliare. După ocuparea Lipovei, în vara anului 1515 cetatea a fost asediată de către cruciaţii lui Gheorghe Doja, pentru ca în p